Myelom-Gruppe Rhein-Main

Ultima modificare: 12 ianuarie 2013

Tratamentul cu Lenalidomide

Lenalidomide a fost aprobat în SUA, UE şi Elveţia pentru o terapie combinată cu Dexamethasone la pacienţii cu mielom multiplu care deja beneficiază de o terapie standard. De la sfârşitul anului 2005 Lenalidomide a fost aprobat şi în SUA pentru pacienţii care necesită transfuzii cu sindrom mielodisplastic de risc "scăzut" sau "intermediar 1" cu ştergere simultană 5q cu sau fără anomalii chitogenetice suplimentare.

Lenalidomide face parte din clasa de substanţe IMiDs®. Aceasta este abrevierea pentru medicamentele imunomodulatorii care desemnează substanţele farmaceutice care pot modula sistemul imunitar. IMiDs® sunt compuşi derivaţi din Thalidomide, care au considerabil mai puţine efecte secundare, având o eficienţă similară sau mai bună.

Până în prezent mecanismul de acţionare al Lenalidomide nu a fost investigat în totalitate. Cu toate acestea este cunoscut faptul că substanţa acţionează în diverse părţi ale corpului. Proprietăţile imunomodulatorii şi antiangiogenetice ale acestei substanţe afectează eliberarea substanţelor inflamatorii şi creşte producerea de antiflogistice. Este inhibată formarea vaselor de sânge pe tumori. Rezultatul este reprezentat de inhibarea alimentării cu nutrienţi a celulelor canceroase. Lenalidomide are de asemenea un efect direct asupra celulelor tumorii inhibându-le creşterea. Lenalidomide poate corecta procesul metabolic care s-a dezechilibrat în diferite părţi ale corpului.

Cu toate acestea o terapie cu Lenalidomide prezintă de asemenea efecte secundare. În multe cazuri formula sângelui se modifică temporar pe durata administrării de Lenalidomide. Numărul trombocitelor din sânge poate scădea (trombocitopenie), precum şi numărul trombocitelor albe (neutropenie). Rezultatelor analizelor sanguine pot necesita o întrerupere a terapiei sau o reducere a dozei de Lenalidomide. Unii pacienţi necesită factori de creştere şi/sau transfuzii de sânge.

Un alt efect secundar al Lenalidomide poate fi riscul sporit de dezvoltare a cheagurilor de sânge pe durata tratamentului (tromboză venoasă şi embolie pulmonară). Nu există studii până în prezent care să demonstreze că o terapie preventivă duce la reducerea probabilităţii dezvoltării trombozei. Cu toate acestea, medicul poate prescrie o terapie profilactică împotriva trombozei venoase sau a emboliei pulmonare, în funcţie de riscul individual de dezvoltare a cheagurilor de sânge. Alte efecte secundare cauzate de administrarea de Lenalidomide sunt diareea, erupţiile cutanate şi mâncărimea.